no make up: Lecție de feminism de la un bărbat

duminică, 25 octombrie 2015

Lecție de feminism de la un bărbat

- Cum ați spus că scrieți în cerere? ne pune dumnealui să repetăm.

- Doamnei director... așa trecem mereu în cereri...

- Doamnei directoare, vreți să spuneți! suntem noi corectate. Fetelor, unde vă este feminismul? De ce renunțați așa de ușor la ceva ce ați câștigat atât de greu? Este doamna directoare, la fel cum este și doamna profesoară...

Am rămas mască de admirație.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

about no make up

Când ies din casă deja nu mai sunt eu. Schimbarea se produce la oglinda din baie, unde îmi pun vopseaua pe față. Îmi fac ochii mai mari, mai strălucitori, mai profunzi, cu creionul dermatograf. Poate și cu puțin fard de pleoape, aplicat nesigur, căci nu prea mă pricep. Îmi lungesc genele cu rimel, pentru că sunt scurte de la natură. Întind pe față fondul de ten și pielea devine perfectă, fără roșeață, fără cearcăne. Puțină pudră peste fondul de ten face ca pielea să nu lucească mai târziu. Cam asta. Refuz să pun și ruj. De cele mai multe ori nu mă rujez. Rujul mă face să mă simt ca un clovn.

Nu e mare lucru machiatul meu. Nu e multă substanță aplicată, durează puțin și nu e făcut cu artă, cu jocuri de umbre și culori, nu. Dar tot e ceva ce-mi aștern și eu pe față înainte de a ieși între oameni și de a mă supune evaluărilor. Machiat este chipul pe care-l afișez și după care sunt recunoscută în afară. Cunoscuții îmi vor zâmbi văzându-mi-l, voi primi complimente pentru acest chip uneori. Este masca mea și nu mai știu cum ar fi fără ea.

A apărut treptat. Din familie, unde în adolescență mi s-a pus în vedere să remediez cu rimel defectul genelor scurte, să-mi vopsesc părul pentru a scăpa de banalul șaten, să-mi fac unghiile pentru a părea cochetă: dacă nu schimbi ceva la tine, nu vei găsi un băiat. Am găsit băiatul, poate datorită părului ars de vopsiri repetate ori datorită broboanelor de rimel care-mi îngreunau genele. Nu datorită unghiilor, căci niciodată nu am să mi le pot face și e prea mult pentru mine rutina gelurilor, a lacurilor, a pilelor. Apoi, mi s-a spus, uită-te la tenul tău, are imperfecțiuni, acoperă-te, pentru numele lui Dumnezeu, arăți neîngrijită! Mama și tata mi-au dat banii pentru primul meu fond de ten, pe care mi l-am cumpărat, ascultătoare și speriată, deși eram deja femeie în toată firea și nu mă așteptam să mai fie lucruri de îndreptat la mine.

Sunt relativ mulțumiți acum părinții de mine. Tata mi-a spus deunăzi, când aveam masca pe mine, frumoasa tatii. Iar mama s-a mândrit, cu ceva timp în urmă, că atât eu, cât și sora mea, arătăm de nerecunoscut imediat ce ne machiem un pic.

- Nici măcar nu știm să ne machiem ca lumea! Ne facem mai urâte, nu mai frumoase!

I-am spus mamei asta. Mă gândeam că mie îmi place de sora mea când apare la mine nemachiată. Îmi plac pistruii ei și îmi place cum îi lucesc ochii negri pe pielea palidă. Cum îi arată părul lung, nevopsit, în jurul chipului ei tânăr, curat. Dar lumea o aclamă pentru cum se machiază și, în orice moment care contează pentru ea, își va pune, ascultătoare, masca de vopsea, ba chiar va fi fericită să o afișeze. Ca noi toate.

Ce e tristuț este că, în plus față de imaginea machiată, sofisticată, care ne face atât de plăcute, de adecvate în societate, susținem o întreagă construcție hidoasă și perfidă de comportamente feminine la care nu ne-am dat acceptul să aderăm, dar care ne-au fost predate, inoculate, încurajate, și care ne mențin într-o inferioritate evidentă față de bărbați. Construcția aceasta de comportamente feminine este hidoasă, cât timp este contrafăcută, nenaturală, și este perfidă, cât timp ne-am integrat-o atât de bine în personalități, încât multe ne identificăm cu ea în dauna adevăratului nostru eu.

Am aflat, din experiența mea și a altora, că a te manifesta în afara tiparului acestor comportamente social agreate se sancționează, atât de către bărbați, cât și de către celelalte femei, iar asta mă face să îmi pun sub semnul întrebării însăși libertatea mea de om. Am mai aflat că încorsetarea femeii în aceste comportamente și, în general, chestionarea egalității femeii cu bărbatul, suscită un prea slab interes pentru omul obișnuit și sunt rareori puse în discuție.

Așa că vreau să atrag atenția asupra problemei femeii, extrăgând din experiențele mele reale, cu nimic cosmetizate, acele întâmplări - numeroase, deși protagonista este aceeași - care îl demască pe omul obișnuit drept misogin sau misogină. Am să scriu și despre omul mai puțin obișnuit, feministul sau feminista, în măsura în care îi voi întâlni. În aceste relatări ale mele, mă voi fi arăta așa cum sunt. Nu îmi voi machia experiențele și nici gândurile pe blog.