Un tânăr se tot ținea după o fată din cartierul meu. În două zile diferite am auzit-o cum țipa la el, cam teatral, ce e drept: lasă-mă odată în pace, lasă-mă, nu înțelegi?
Ultima oară am văzut însă că o smucea de mână și nu o lăsa să meargă pe direcția dorită. Ea nu a putut ieși dintre blocuri, pentru că nu a lăsat-o el. Apoi, la un moment dat, el chiar s-a făcut că îi trage o palmă fetei, oprindu-și la limită lovitura! Eu una nu mai respiram, nu-mi venea să cred că se poate mima o lovitură în conversația cu iubita.
Fata nu a părut prea impresionată de gest. În general, părea că se complace în tragedia ei: vocifera ea, dar se lăsa trasă, smucită, iar când și când tăcea ascultând ce avea el de zis. S-a lăsat convinsă în final și au plecat împreună.
Aici greșesc femeile. Nu e niciun compliment și nicio bucurie să ai atenția cuiva care ți se impune, fiind gata să te violenteze așa, un pic, pentru mai multă forță de convingere a discursului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu