despre ele. ce mai fac. ce mai spun

Dacă te iubește, nu vei lucra

- Mai zice că ține la ea! comentează o vecină ieșind de la o alta, pe care o vizitase. Săraca de ea, el nici măcar nu o ține acasă!
Ceea ce-mi aduce aminte. Acum câțiva ani, am auzit cam aceleași cuvinte. Era un cuplu de tineri amici, în care ea îi reproșa drăgăstoasă:
- Dacă mă iubești, de ce nu mă ții acasă?
Tânărul era în încurcătură. Dintre femeile de față doar eu lucram, iar restul, încă trei femei, erau "ținute" acasă de soți. Nu, nu erau familii cu o situație materială grozavă, dimpotrivă. Ca nici vecina de adineauri. Dar erau ținute acasă, la fel ca și multe dintre rudele și cunoștințele lor.
Iar pentru multe dintre femeile obișnuite - vecinele mele, poftim -, ăsta e mersul lucrurilor. El pleacă la muncă, ea e gospodina care îl așteaptă. El aduce banii, ea depinde de el. El e mobil, ea nu prea.

Încă le place așa unor femei. 


Ceva bârfă feminină


Nu că trag cu urechea, dar femeia stă spate-n spate cu mine, la masa de alături, vorbește tare și răspicat, iar gândurile mi se împiedică-n cap de când și-a început ea monologul, așa că nu e după cum vreau eu, ci trebuie să o ascult. Dar pentru că vorbește însoțitoarei ei mute despre alte femei - subiect de interes pentru mine, da? -, încep să rețin ideile principale.

Despre cumnată, după cum urmează:
- Multe mi-a mai făcut femeia asta! Alta în locul meu nu mai vorbea cu ea! Mă vorbește, de exemplu, la frati-miu, că atunci când am mers împreună cu mașina, eu m-am urcat în față și nu a putut să stea, vezi tu, alături de bărba-su! Păi bărba-su era frati-miu! Eram două femei și doi bărbați în mașină. Cum sunt eu la curbe, dacă stăteam în spate, vomitam! Și ce era să fac?! Cum să le spun bărbaților ălora că mie la curbe mi se face rău? Dar ce să înțeleagă cumnati-mea? Ea, repede, că fac pe șefa!
(Dacă fac o socoteală, unul dintre cei numiți generic "bărbați", șoferul, îi era frate, că doar de frăție se și prevalase urcându-se lângă el. Cel de-al doilea "bărbat" era oare chiar soțul vorbitoarei? Așadar ar fi putut să spună celor din mașină - cu care apropie sau distanțează relațiile în funcție de interes - motivul pentru care se urcase în față. Iar dacă o conducea, mașina oare nu aparținea fratelui, deci și soției acestuia, care ar fi fost îndreptățită să stea în față? Detalii esențiale sunt omise din poveste...)

Despre mamă:
- Nu știu, mă, dar de la o vreme a luat-o razna! Păi eu fac totul în casa aia a ei! Nu m-am ocupat eu de văruit, că nu se mai văruise în casa aia de nu știu când? Și când a fost bolnavă cum a fost? Neajutorată, mă! Asta e mama! Numai eu o ajut! Măcar, zic, să facă pentru mine copiii a zecea parte din câte fac eu pentru mama! Că dinspre frati-miu...
(Urmează comentarii despre neimplicarea cumnatei, persoană ingrată preferată. Pe mamă o anulează vârsta, dar cumnata nu are ani mulți, ci doar multe motive pentru care să fie detestată. A se observa că tot cumnata este învinovățită pentru dezinteresul fratelui față de părinți.)

Despre soacră:
- Bine am făcut că am stat acasă! Soacră-mea nu era în stare să-l aducă pe fi-miu la un nivel educativ așa ca mine! Și uite că Dumnezeu mă compensează pentru toate eforturile astea!
(Dar mama proprie nu e comentată la capitolul educația copilului? A, stai, că am stabilit că e neajutorată.)

A spus mai multe creatura. Nu putea fi oprită, de fapt. După ce a executat femeile din familia ei, a arătat că are și alte arii de expertiză: educația de acasă care lipsește tuturor, firea rea a oamenilor, gusturile lor nepotrivite. De câte ori încerca să intervină în discuție ascultătoarea, o întrerupea cu câte un compliment despre aceasta:
- Scuze că te întrerup, dar nu mă pot abține! Ce-mi place cum ai potrivit culorile, foarte bine îți stă, de când mă tot uit!
(Dovadă că nu avea răbdare să urmărească ce avea cealaltă de spus, ci că gândurile îi alunecau imediat tot spre ceva de interes propriu, evaluarea celei din fața ei, deghizată în complimentare politicoasă.)   

A plecat, plină de ea, maiestuoasă. Pe mine m-a lăsat pradă îndoielii. Bine, mi-e clar că aici e vorba de un caracter urât, dornic de afirmare în dauna cui își permite, egoist și răuvoitor. Dar, când își alege țintele răutăților sale, constat că ele sunt femei.
Femeile par uneori atât de pornite împotriva celorlalte femei...

Haideți să vorbim despre cum este să fim noi, le spun, dar asta e ultima lor grijă. Sunt cumnate și soacre de comentat pe lume, și prietene și colege.

Va conta pentru voi să vorbiți despre idei, iar nu despre alți oameni, le mai spun. Vă veți înțelege mai bine, veți deveni mai bune. Și deja le simt preocuparea ca nu cumva eu să mă cred mai bună, superioară lor. 


Fetițe cu fițe

- O cresc pe fiică-mea să fie cea mai fițoasă, strecurase în conversație, acum ceva ani, o amică.

Nu prea știam ce sunt alea "fițe" pe atunci. Pe moment, mă uitasem la ghemul ei de fetiță, care se juca pe jos, total nepăsătoare la planurile maică-sii care-o priveau. Ghemul respectiv s-a deșirat de atunci într-o domnișoară, iar cunoștințele mele despre "fițe" s-au îmbunătățit suficient cât să constat: a reușit amica aceea, fiica ei este, incontestabil, fițoasă!
Caut în Dex pentru confirmare. A face fițe = a fi mofturos, a se lăsa rugat. Ca sinonime: afectare, alintare, sclifoseală, mofturi, fasoane, nazuri, izmeneală. 

De ce ar vrea cineva, oricine, să își crească fata așa? E o întrebare pe care am ratat ocazia de a o adresa amicei de atunci.  Mi-am răspuns singură, treptat, luându-mi mult timp să mă dumiresc.

Pentru că a te manifesta prețios, afectat mereu, se consideră a fi un atu feminin, o armă de seducție în toată regula, un ingredient al succesului între femei și bărbați deopotrivă. Nu te vinzi pe puțin, cum ar veni. Oamenii refuzați, cei cărora le întorci spatele, înțeleg din start că o faci pentru că le ești superioară și nu te poți coborî cu una cu două la nivelul lor, deci ar fi bine să își dea silința dacă vor să fie băgați în seamă. Când strâmbi din nas către ei, când le uiți numele, când nu te ții de promisiunile făcute lor, când nu-i observi ori nu le răspunzi la telefon, îți afirmi superioritatea. Nu? Asta e ideea.

Și cum majoritatea oamenilor au probleme de respect de sine, de încredere în propria persoană, faptul de a fi validați prin acceptare de către persoana cu fițe devine pentru mulți un țel, fie că îl urmăresc deschis, fie că jinduiesc la el suferind în taină. De aici rezultă beneficii pentru egoul persoanei cu fițe, pentru importanța imaginii sale. Dorințele frustrate ale celor din jur, atenția stârnită, totul o întărește în convingerea că așa stă treaba: ea este persoana superioară care alege, triază, etichetează, niciodată care să fie aleasă.
    
În baza a ce toate astea? Niciodată fițoasa nu este necesar să facă dovada de a fi cea mai deșteaptă sau cea mai frumoasă sau cea mai amuzantă etc. Trebuie doar să joace foarte bine jocul histrionic al atracției și al respingerii. Mai bine decât celelalte fițoase aspirante, de care se poate servi drept sateliți, dar pe care trebuie să le învețe regulat care le este locul. În cazul nostru, de fițe copilăroase încă, nu poți să nu remarci tonul mereu alintat - revendicator al fetei, care stârnește o nedumerire panicată între cei evaluați. Sau cum își părăsește regulat pajii, între care și o fată brună, evitând-o alături de alte fete blonde ca ea, cu fițe, vezi bine.

- Fetelor, unde sunteți, fetelor? întreabă bruna dând ocoluri disperate zonei în care fusese abandonată nejustificat.

Reapărând în viața brunei, fițoasa pozează, solemnă și complicată, și nu explică niciodată nimic. Dar bruna va rămâne în cercul de relații al fițoasei, încercând noi strategii de cucerire a acesteia, pentru că ăsta este paradoxul fițelor: să respingă mereu fără să piardă însă pe nimeni dintre cei care gravitează în jur. Jocul fițelor este imposibil în absența celorlalți, de aceea fițoasa este și populară în același timp, iar superioritatea ei afișată nu este, dar deloc, una solitară.

Și din nou: de ce? De ce atâta preocupare ca fata să manipuleze impresiile celor din jur? Să pară în loc să fie? Să rănească mereu prima? Să controleze relațiile - dar ce relații mai sunt și astea? Să cultive, în fond, un caracter urâțel și atât de ușor de deconspirat...

Răspuns: pentru că mama nu a avut suficientă încredere în sine ori în propria fiică. Nu a găsit valoare destulă în niciuna și nu a crezut în șansa fetei de a reuși între oameni în lipsa acestor spoieli îndoielnice care sunt fițele.



O iubită care să îi spele, să îi calce, să îi gătească

O mătușă îmi povestește dezamăgită că fiul ei, imigrant în Anglia, va împărți apartamentul închiriat cu un alt băiat, iar nu cu o fată, cum și-ar fi dorit ea.

- Are timp să găsească o iubită, nu vă neliniștiți, încerc eu o consolare.

- I-am zis: hai, mă, mamă, nu se putea să stai și tu cu o fată, cu o iubită? Așa mult îmi fac griji pentru el, că nu e îngrijit pe acolo! Voiam să aibă și el pe careva să îi spele, să îi calce, să îi gătească!

Mamă de băiat, de! Știe că cineva trebuie să o înlocuiască pe lângă băiatul gata de însurat și să îi preia sarcinile. Asta este învoiala între generații, nu? Femeia - mamă de băiat oferă femeii - iubite un bărbat tânăr de îngrijit, de servit. Pentru asta l-a crescut cu iubire maternă, neștiutor în a se îngriji mai mult de un spălat ș-un pieptănat.

Pentru asta și-a crescut și mama de fată fiica. Să știe să coasă, să calce, să gătească. Non stop aud la mamele de fete cum își pregătesc ele fiicele să fie bune gospodine. Orice coace în cuptor micuța fată este aplaudat și pozat și chiar postat pe net. Orice coase stârnește valuri de aprobări și încurajări. Mintea fetiței dornice să placă este spălată și înălbită și apretată frumos de mama bineintenționată. Daa, ăsta e drumul, fata mamei! Ce fată bună și ascultătoare... Cândva, un bărbat - soț va mârâi binevoitor în fața răsfățului culinar și a casei frecate lună de această promițătoare mică gospodină.

Iată cum își îmbrățișează condiția toate aceste femei, mama de băiat, mama de fată și fiica. Colaborează fericit pentru a lăsa în servitute sexul lor pe mai departe.

Pe mine nu m-a pregătit mama să devin gospodină și uite așa nici nu m-am mai încadrat vreodată în categorie. Nu m-a învățat niciuna dintre glorioasele activități care mi-ar fi revenit în viață, după cum toată lumea știe, din cauza sexului meu de servitoare. Dar până să o aclamați ca feministă pe mama, redau și motivul ei:

- Când te vei mărita, nu vei avea încotro, vei învăța atunci să le faci pe toate.




La început a fost... Biblia

O doamnă explică inteligent cum, conform Bibliei, Eva a optat pentru cunoașterea binelui și a răului și a plătit prin pierderea inocenței ei și prin chinurile care au urmat, nașterea și câștigarea traiului prin muncă grea:
- Doar ea și-a pierdut inocența, nu și el, zâmbește doamna feminist-complice. El e încă inocent, are voie și în altar...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu