Pe 26
august 2015, întâmplarea a făcut să-l întâlnesc în trafic pe taxi-tristul care
conduce autovehiculul cu numărul de înmatriculare CT-29-BAB. I-aș da și numele,
numai că nu m-am gândit să i-l aflu, preocupată cum eram să ies cât mai degrabă
din episodul cu BAB. Dar taxi-tristul respectiv, convins că a acționat cu
dreptate, că este un justițiar al traficului constănțean, un haiduc ce biciuie
nervii șoferițelor imbecile, menținând ordinea într-un oraș aglomerat care s-ar
duce dracului fără vigilența unor macho men-i ca el, desigur că este mândru să
se afle și pe net, nu doar la bodega de lângă scara lui, cât de fermă și de oportună
i-a fost intervenția din 26 august.
Așa
că vă povestesc scurt și cât pot de obiectiv despre momentul în care providența
mi-a atribuit mie, și nu altcuiva, câteva minute în compania taxi - tristului
BAB.
Sens
giratoriu. Taxi la 180 de grade față de mine, intrând în sens. Mașină în stânga
mea oprită. Eu - țuști la dreapta, rămânând pe banda din dreapta și
continuându-mi drumul. Taxi venit ca ambulanța de rapid după mine, trecut în
fața mea. Frână și mers de melc. Depășesc taxi, acum sunt trei benzi, eu pe a
treia. Taxi oprește pe a doua, în dreptul meu, deși în fața lui rămâne mult loc
liber până la următoarea mașină. Ceea ce mă face să îl privesc, în sfârșit. Era
acest BAB, cu geamul lăsat, gesticulând la mine, dând din cap spre mine,
spunându-mi multe - multe lucruri cu puținele cuvinte din lista lui de
vocabular - aici intervine partea bună: eram pe Rock FM și muzica era taaaaare,
yes! Nu am auzit nimic.
Dar am văzut. Același bărbat agresor dintotdeauna de
circa 40-50 de ani, șters, dar cumva remarcabil prin privirea libidinoasă care
avea acum dreptul să se plimbe prin mașina mea, pentru că, vedeți voi, greșisem
față de el, nu îl așteptasem să facă tot sensul, iar el avea acum dreptul să mă
spurce cu stropi și să mă bălească din ouă - ochiurile alea din tigaia lui de
față.
Să
mai spun că aveam timp să intru, că era și loc (două benzi în sens), că nu l-am
deranjat din încadrarea lui armonioasă în trafic, că dacă eram bărbat era
absolut firesc și de înțeles ce am făcut? De ce e greu să uit și să înghit?
Pentru că în timp ce realizam că BAB-ul se lua de mine, mi-au tremurat mâinile
punându-mi repede ochelarii de soare, inima mi-a luat-o la trap, mintea s-a
blocat pe AGRESIUNE! AGRESIUNE! AGRESIUNE! Pentru că nu e normal, chiar de aș
fi greșit, să fiu șicanată în trafic, să mi se adreseze injurii. Nu e normal să
te simți vânată pe stradă pentru o vină inventată și nu e normal să fiu expusă
la BAB!
Am
scos telefonul mobil, începând să-mi revin din spaimă, iar atunci - surpriză!
Superman-ul mașinilor contra cost a devenit preocupat să dispară. De bună
seamă, era nevoie de el în altă parte! Vreo altă obraznică de șoferiță, singură
la volan și greșitoare în trafic, necesita o corecție bărbătească! Am apucat
să-i fac o poză în timp ce se îndepărta.
În
rest, ce să vă spun? Concluzia cu gust de BAB este că noi, femeile, am putea fi
tolerate, la o adică, pe pământ, știți voi. Dar nu când pășim în domeniul prin
excelență masculin al șofatului în care - se știe - noi suntem total inapte.
Nicăieri, mai mult decât la volanul mașinii mele, nu am simțit că sunt o
amărâtă de femeie fără valoare. Mulțumesc BAB, du-te dracu'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu