Îi arăt mândră colegului meu de muncă
lucrarea pe care luasem notă maximă la facultate.
- "Reflecții asupra genialității în
literatura feminină"... citește el titlul.
- Este despre femei ca autoare de
literatură și despre cum se spune că ele nu au geniu, explic eu bucuroasă.
- Da, chiar, că voi nu prea luați
Nobeluri, zice el răsfoind paginile.
- Păi... despre asta și vorbesc acolo.
Redau mai multe păreri și apoi vorbesc despre prejudecăți...
- Dar nici în filosofie nu sunt femei,
continuă sigur pe el.
- Ăăă... nu trebuie să citești chiar
tot, mă răzgândesc eu. Uită-te doar așa, puțin.
- Vezi că ai scris aici despre o carte
că e "Glamour", îmi atrage el atenția. Știam că doar revistele se
numesc așa.
- Există și carte cu numele ăsta. E
pentru tinere.
- Da? se miră el neîncrezător și-mi
restituie paginile.
Și cam cu asta mi s-a
soldat lăudatul. Pentru că el nu stăpânea subiectul și nici nu-l interesa. Nu-l
interesa nici să acorde timp preocupării mele, în care nu era dispus să
descopere ceva de calitate. S-a limitat la a-și juca rolul de privilegiat,
încercând o corijare a mea, de ansamblu, reamintindu-mi că noi, femeile, suntem
nicăieri, dar și personală, pe text.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu