Noi, femeile, ne-o și merităm câteodată!
Colega mea gravidă încearcă să explice
șefilor că, odată ce intră ea în concediul maternal, altcineva va trebui să
facă în locul ei activitățile de secretariat cu care se procopsise, deși nu
sunt în fișa postului ei. Îmi spune apoi și mie cum s-a rezolvat problema:
- Șefii au împărțit activitățile astea ale
mele între două alte colege.
- Adică aceste corvezi au fost făcute de o
femeie până acum și se predau tot către alte femei! Asta pentru că nouă, femeilor,
ni se desconsideră munca, da? Adică: ce faceți voi, mă, lucrați ca bărbații? Păi
ce, sunteți voi în stare? Ia luați de aici și niște secretariat ca să nu uitați
care vă e locul!
- Nu, zice ea. Eu cred că, dimpotrivă, e un
semn de apreciere pentru noi că ne pun să facem în plus și secretariat.
Întotdeauna noi suntem mai responsabile, mai atente decât bărbații, iar ei știu
asta.
- Ce?! fac eu spume față de modul ei de gândire. De ce au fost atunci
angajați bărbații ăștia "iresponsabili" pe un job ca al meu? Dacă i-au
angajat iresponsabili, să și-i asume, să le dea să facă și ce fac eu! Iar dacă
sunt eu, femeia, aia mai grozavă și mai de încredere dintre toți, de ce nu se
reflectă asta în salariul meu? De ce sunt mai prost plătită decât bărbații?
- S-ar putea să ai dreptate, se apără colega
de tirada mea.
